Acum 700 de ani localitatea era ridicată la rangul de oraș! Ce avem astăzi?
Pe 19 august 1316, Clujul primea titlul de oraș. Au trecut aproximativ șapte secole de atunci, iar locul care odinioară era o cetate mică din inima Transilvaniei a devenit cel mai mare și, spun unii, cel mai dinamic oraș al regiunii.
Este clar: Clujul este un oraș al provocărilor. Creșterea rapidă aduce cu sine trafic sufocant, infrastructură care uneori nu ține pasul, diferențe între cartiere, plus noile dezvoltări imobiliare. Impresia este că municipiul Cluj-Napoca trebuie să își păstreze echilibrul între identitatea istorică și nevoia de modernizare, între patrimoniu și inovație.
Nu vreau să fiu doar cârcotaș. Sunt și puncte pe plus. Clujul este un oraș viu, cu o energie aparte, un pol universitar și cultural. Universitățile dau tonul în oraș. Ce trist ar fi fost Clujul fără moștenirea universitară. Îmi aduc aminte de o frază dintr-un interviu pe care l-am realizat cu rectorul UBB Daniel David, actualul ministru al Educației, în urmă cu câțiva ani pe Servus Cluj, în care spunea: “Dacă se mișcă universitățile, se mișcă orașul“! Absolut sugestiv și referențial pentru Cluj!
Dealtfel îmi aduc aminte de un interviu a lui Ilie Bolojan, în urmă cu vreo doi ani, în care susținea că diferența majoră între Cluj și Oradea e dată de universități!
Mai sunt și investițiile, festivalurile. Mie îmi place TIFF-ul. Festivalul care din 2002 încoace a schimbat Clujul la propriu!
Și totuși, se pot face mai multe. Clujul are nevoie de o viziune pe termen lung: infrastructură modernă, locuințe accesibile, spații verzi bine îngrijite, un transport public european, dar și un parteneriat real între administrație și cetățeni.
Așa că, astăzi când ne amintim de 19 august 1316, sărbătorim nu doar un act de acum sute de ani, ci și ideea de comunitate, de un Cluj al oamenilor săi!
De fapt, asta e întrebarea: a devenit Clujul o comunitate? Este un oraș al oamenilor de aici?