Imaginea Clujului de pe cetățuie este un brand al acestui oraș. Fiecare și-a trăit momentul lui de romantism pe cetățuie, dar puțini cunosc, poate, istoria ei. De aceea, Muzeul de Istorie al Transilvaniei prezintă #piesa63din365 din cadrul #ClujPuzzleîn365deistorii.
Cetățuia, Fellegvár sau „Cetatea Norilor” este o fortificație construită în vârful dealului cu același nume, în prima jumătate a secolului 18, menită să găzduiască garnizoana austriacă a orașului și să ofere protecția așezării în același timp. După instaurarea dominației habsburgice în Transilvania, legiferată prin prevederile Diplomei Leopoldine (1691), trupele imperiale ocupă cele mai importante cetăți ale Principatului. Evoluția tehnicii militare, în special din domeniul artileriei, face ca, în acei ani, fortificațiile medievale transilvănene să fie depășite și să nu își mai poată îndeplini menirea. Astfel, se impune nevoia construirii unei fortificații moderne într-un punct strategic al orașului.
Proiectul Cetățuii a fost realizat de inginerul militar italian Giovanni Morando Visconti (1652-1717), arhitect militar șef al Principatului. În anul 1712, Visconti a efectuat măsurătorile pe teren, a întocmit proiectul, și l-a trimis spre aprobare autorităților vieneze. Propunerea sa cuprindea o fortificație pe dealul din nordul orașului, cu plan pentagonal neregulat și lucrări avansate de fortificație pe laturile ușor accesibile.
Cetățuia urma să comunice cu incinta medievală a orașului, cu câte un zid pe laturile estică şi vestică. Proiectul lui Visconti a fost aprobat în anul următor de Consiliul de Război de la Viena, iar lucrările propriu-zise au debutat abia în 1715. Construcțiile au fost suspendate după decesului arhitectului (1717), dar au fost reluate în anii 1721-1723. Fortificația a fost finalizată în 1735, într-o formă diferită, mai simplă decât proiectul inițial.
Lucrările de fortificație au fost mai simple şi s-a renunțat şi la legătura cu incinta medievală a orașului. Cetățuia avea trei porți, iar în interiorul incintei fortificate au fost construite cazărmi, depozite de muniții sau alimente alimente, clădiri pentru comandamentul cetăţii.
Două dintre porţi şi câteva dintre aceste clădiri interioare au supravieţuit până astăzi. Poarta Apei (Wasser Thor), amplasată pe latura estică a incintei, are deschiderea săpată în panta exterioară a valului de pământ, încadrată de două contraforturi masive. Gangul de acces este mai îngust spre exterior şi mai larg spre interiorul cetăţii, partea sa interioară este suprapusă de o clădire cu două niveluri.
Poarta de pe latura nordică, numită şi Poarta Vieneză (Wiener Thor), constituia accesul principal al cetății și este asemănătoare cu poarta estică. Între bastioanele de nord şi de nord-est se mai află un coridor îngust de acces în cetate, tăiat în grosimea valului de pământ şi acoperit cu o boltă turtită. Clădirea, cu un singur nivel, aflată în spațiul delimitat de bastionul nord-estic, cu pereți netencuiți și cu deschideri puține, a funcționat ca magazie de pulbere pentru fortificație.
În perioada Revoluției de la 1848, Cetățuia a fost folosită ca închisoare; aici a fost întemnițat și executat în 1849 pastorul sas Stephan Ludwig Roth. În amintirea celor întemnițați și uciși aici a fost ridicată o cruce de lemn, dinamitată de comuniști în 1948, și înlocuită actual de un monument de 23 de metri înălțime creat de arhitectul Virgil Salvanu, în 2002.
În anii 1969-1970, în interiorul fortificației, s-au demolat clădirile de pe latura sudică și a fost construit Hotelul Belvedere, care astăzi oferă servicii de cazare în 156 de camere şi apartamente, deține trei restaurante și două terase, bar de zi, patru săli de conferințe, sală fitness, piscină acoperită și saună. În timpul regimului comunist, ultimul etaj al hotelului (etajul șapte) a fost destinat pentru oaspeților de rang înalt datorită zonei de belvedere oferită.
Sursa: Facebook