Din 1 august și până la finalul lunii, în ultima sală expozițională de la etajul al II-lea al MNIT, vor fi expuse două fragmente ale unui covor anatolian din secolul al XVII-lea, din patrimoniul MNIT, precum și o copie întregită a acestuia.
Replica acestui covor prețios a fost confecționată recent la Sultanhanı (Republica Turcia) și a fost primită de muzeu ca donație din partea domnului Ștefan (Stefano) Ionescu, un reputat specialist în covoare orientale, stabilit la Roma. Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca deține în patrimoniul său o colecție de 24 de covoare orientale, formată din 22 de covoare propriu-zise și din două carpete. Majoritatea acestor bunuri culturale provin din fondurile vechi ale muzeului, respectiv din cele ale fostului Muzeu Național Ardelean din Cluj, care, la rândul său, le-a dobândit din achiziții și donații, la începutul secolului al XX-lea.
Printre achizițiile mai importante de covoare realizate de Muzeul Național Ardelean la începutul secolului al XX-lea se numără și cea încheiată cu Manó Wallerstein, negustor de antichități din Ozd (județul Mureș). În anul 1914, acesta a vândut Muzeului Național Ardelean „două fragmente de covoare din secolul al XVII-lea”, despre care „ulterior s-a constatat că reprezintă două bucăți ale unuia și aceluiași covor”. După toate probabilitățile, acestea au făcut parte din patrimoniul unei biserici reformate din Transilvania.
Cele două fragmente aparțin unui covor de rugăciune din prima jumătate a secolului al XVII-lea, provenind din Anatolia de Vest și făcând parte din grupa covoarelor așa-zise „de Transilvania”, denumire convențională, ce a fost adoptată la începutul secolului al XIX-lea, tocmai datorită prezenței masive a acestui gen de covoare în Transilvania. Conform descrierii lui Ștefan Ionescu, piesa de la Cluj-Napoca este un covor cu o singură nișă, „înnodat, lucrat în direcție opusă mihrabului, din fire de lână colorate. Aceasta este varianta cea mai timpurie a covoarelor de Transilvania, din care a evoluat modelul cu nișă dublă. Cele două fragmente ale covorului din patrimoniul muzeului clujean constituie așadar o piesă de valoare deosebită, din punct de vedere al vechimii, al motivelor decorative pe care le poartă și al rarității. Doar șapte piese de acest tip se mai păstrează în lume! Dar pentru că starea fragilă de conservare nu permite expunerea îndelungată a celor două fragmente, domnul Ștefan Ionescu a avut inițiativa realizării unei copii întregite a covorului, cu ajutorul unei donații financiare anonime. În realizarea replicii au fost folosite fotografii de calitate din fototeca MNIT ce au fost întregite cu motive preluate de la covoare similare, în urma unui studiu aprofundat. Toate acestea au permis realizarea unui desen nod-cu-nod efectuat de către Ana Jankar, studentă la Facultatea de Arhitectură din Sorrento (Italia), care a urmat cursul de design al covoarelor din cadrul programului Building Beauty, susținut în orașul respectiv de specialistul american Christopher Andrews.Replica propriu-zisă a covorului a fost confecționată la Sultanhanı (o localitate între Aksaray și Konya, Turcia), în atelierul familiei Solak. Datorită densității nodurilor (în cazul de față cu 2500 noduri/decimetru), țesutul propriu-zis a durat 5 luni, fiind efectuat de către Hanife Solak. În cadrul procesului s-a folosit lână toarsă manual de femei din satul respectiv, în culori naturale și folosind tehnica tradițională a covoarelor înnodate turcești.
Începând cu luna septembrie 2022, replica urmează să fie expusă la sediul Casei Libertății Religioase din Cluj-Napoca.
Mulțumim și pe această cale domnului Șefan Ionescu pentru donația sa generoasă și valoroasă.
1 – 31 august 2022, ora 11:00, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, str. Constantin Daicoviciu, nr. 2
Program de vizitare: marți – duminică: 11.00-18.00 (ultima intrare – 17.30) luni: închis
Sursa: ilikecluj.ro