Negocierile pentru formarea noului guvern se desfășoară în ritmul binecunoscut al democrației carpato-danubiano-pontice: încet și foarte încet cu pauze de reflecție și referendumuri interne care nu duc nicăieri. În felul ăsta e mai sigur să pierzi timpul decât să pierzi voturi.
PSD vrea stabilitate, doar dacă e condusă de ei, dar nu cu premier la vedere, și fără premier puternic de la alții – cazul Bolojan. PNL sau mai degrabă o parte a partidului speră la reforme, dar cu teamă, să nu deranjeze cu adevărat pe cineva. USR vrea înnoire dar uită să verifice câtă reprezentare parlamentară are. UDMR e acolo din 1996 neîntrerupt, pregătit să semneze ceva — cât timp conține un minister.
Pe acest fond de neclaritate politică, se mai întrevede o epopee politică: posibila confruntare dintre Nicușor Dan și Ilie Bolojan. Unul e cu matematica și cu istoricul de activitate civică, celălalt e cu imaginea unui gospodar în administrație, aproape mitologic, cel puțin pentru Bihor. Peste cinci ani s-ar putea întâlni pe buletinul de vot!
Începe campania electorală?