PNL intră în cea mai complicată perioadă a sa din ultimii ani, miza nu este doar electorală, ci una de identitate politică. După aproape șapte ani petrecuți în diferite formule la Putere, partidul trebuie să decidă dacă mai poate funcționa ca un partid de sistem sau dacă este dispus să accepte costurile reale ale unei treceri în Opoziție. Aici apare adevărata problemă: pentru mulți lideri și oameni din partid, guvernarea nu înseamnă doar ministere și funcții vizibile, ci o întreagă rețea de influență construită în ani: agenții, deconcentrate, consilii de administrație, instituții locale și centrale.
Astfel, susținerea lui Ilie Bolojan nu este doar o declarație politică, ci un test de sinceritate internă. Dacă PNL va merge cu adevărat în Opoziție, atunci ruptura de Putere trebuie să fie una reală, nu doar de imagine. Or, tocmai aici apare suspiciunea că o parte din partid va încerca să păstreze legături cu guvernarea. Dacă majoritatea șefilor de instituții girați de PNL vor rămâne în mandat, asta nu se va face fără știrea și aprobarea noii guvernări, semn că există un deal de susținere parlamentară pentru diverse proiecte și vor fi deputați sau senatori “de bine” care să voteze în interesul Guvernului! Unde mai pui și parte din primari flatați de fondurile guvernamentale! Aici va fi fisura între politica de Opoziție totală a președintelui PNL și non combatul unor facțiuni de partid învățate cu guvernarea!
Într-un fel, adevărata bătălie din PNL nu va fi doar cu adversarii politici, ci și cu propriile reflexe de partid aflat prea mult timp la Putere.
A doua mare problemă este relația cu USR. La nivel central, o eventuală alianță pare logică matematic: ambele partide se adresează într-o anumită măsură aceluiași electorat urban. Numai că politica locală funcționează după alte reguli. În multe județe și orașe, PNL și USR nu sunt parteneri naturali, dimpotrivă, adversari direcți care s-au confruntat ani întregi. Exemple sunt suficiente, vezi doar Clujul sau Brașovul. O alianță decisă la București riscă să fie sabotată în teritoriu.
Totodată, există și o lecție importantă din trecut: în politică, adunarea voturilor nu funcționează atât de simplu. Fuziunea PNL–PDL părea, pe hârtie, o formulă care trebuia să creeze un mare partid de dreapta. În realitate, scorurile electorale au fost mult sub așteptări. O parte a electoratului nu a acceptat amestecul, iar altă parte s-a demobilizat. Același risc există și în cazul alianței cu USR: electoratul comun nu este automat cumulativ.
Șansa PNL, astăzi, este de a rămâne unit în jurul liderului, în Opoziție. Ar arăta și consecvență, având în vedere rezoluțiile din ultimul timp. Deocamdată, PNL pare prins între două ispite: reconstrucția în Opoziție și confortul de la Putere. Așa că… vine vara, lumea pleacă în vacanță, după care probabil vom vedea alegerile pe care le va face PNL: îl va urma cu adevărat pe Ilie Bolojan în Opoziție sau va juca ascuns cu guvernarea? Va face alianță în Opoziție sau disensiunile din teritoriu vor fi de netrecut? Decizia pe care o va lua în mod real poate redefini nu doar viitorul partidului, ci și echilibrul întregii scene politice.