În spațiul românesc, la 1 noiembrie se comemorează strămoșii, un obicei care a pătruns de câteva veacuri. Originea acestei celebrări ne-o dezvăluie etnologii și istoricii, care au studiat obiceiurile și credințele popoarelor antice. Aflăm că la această dată popoarele celtice sărbătoreau „Capul Anului”, adică începutul unui nou ciclu agrar, când se punea sămânța grânelor în pământ, iar strămoșii contribuiau la „viața rodului” și la fertilitatea ogorului. Din acele vremuri, potrivit etnologului Maria Bocșe, în Apusul și Sudul Europei s-a îndătinat celebrarea morților în această zi.
În ținuturile carpatice, datorită multiplelor legături spirituale cu Occidentul, în condițiile stăpânirii Imperiului austro-ungar, acest obicei a fost importat. În satul tradițional, strămoșii erau și sunt celebrați și invocați de multe ori într-un an calendaristic, la anumite „praguri” și „răspântii”, între echinocții și solstiții.
Sunt ținute zile ale morților la „Mucenici”, în preajma echinocțiului de primăvară, la „Lăsatul Secului”, în „Joia Mare”, în Sâmbăta Paștilor, la Ispas și la Rusalii, a doua zi de Sâmedru, în ajunul Crăciunului etc., și, de fapt, în fiecare sâmbătă din săptămânile anului.
În aceste zile se oferă ofrande pentru cei „trecuți în ailaltă lume”, dar și pentru cei „al căror neam s-a șters și nu-i mai pomenește nimeni”. În tradiția românească, cea mai mare sărbătoare a morții era considerată „Duminica Tomii”, numită și „Paștile Blajinilor”.
În concepția străveche moștenită de la daci, se crede că morții sunt doar „plecați” ca mesageri ai celor vii pe lângă divinitatea supremă, pentru a cere ajutor. Între cele două lumi, „cea de aici” și „cea de dincolo”, așa cum le numește etnologul Ion Ghinoiu, nu există bariere definitive, viața după moarte fiind doar o prelungire a celei terestre. Astfel, potrivit obiceiurilor și credințelor satelor românești, strămoșii erau chemați, așteptați în fiecare zi, dar mai ales la marile sărbători, ca să participe, împreună cu cei vii, la toate evenimentele, aflăm din volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania – Sărbători, credințe, rituri, mituri”, autor etnolog Maria Bocșe, (apărut în anul 2007, cu sprijinul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj).
Foto: „Luminația” – pomenirea celor adormiți în cimitirul din satul Strâmbu, jud. Cluj, 2019/ din volumul „Cultura tradițională din județul Cluj – Valea Someșului Mic”, apărut la editura „Tradiții clujene” 2020.
Sursa: traditii clujene