Fostul ministru al Educației și Cercetării a prezentat un bilanț al reformelor din cercetarea românească și avertizează asupra riscului ca subfinanțarea să compromită schimbările începute. Într-o amplă analiză publicată pe blogul său, Daniel David vorbește despre reorganizarea sistemului național de cercetare, centrele de excelență și nevoia unei finanțări predictibile, pledând pentru o Românie care să contribuie la producerea cunoașterii, nu doar să importe rezultate științifice.
“La preluarea ministeriatului în decembrie 2024, am solicitat ca domeniile educației și cercetării să facă parte din aceeași structură guvernamentală. Asta pentru că, în lumea complexă de astăzi, eu cred că generarea de cunoaștere prin cercetare științifică (cercetare-dezvoltare-inovare/CDI) trebuie să fie integrată sistemic cu diseminarea acesteia prin educație (la nivel preuniversitar/universitar), iar în educație trebuie să existe o coerență între preuniversitar și universitar. Coaliția de guvernare a acceptat acest lucru și, astfel, am devenit ministrul educației și cercetării (MEC), între decembrie 2024-ianuarie 2025.
Ca ministru, am demarat cu un Diagnostic Ministerial QX al sistemului de educație-cercetare și am propus un Program Ministerial de Reforme QX. QX se referă la viziunea prin care punem întrebări (Q) relevante asupra necunoscutelor (X) din prezent și viitor, pentru a găsi răspunsuri și soluții adecvate. Sinteza acestui Program Ministerial de Reforme QX am prezentat-o deja și mai nuanțat în textele dedicate Școlilor QX și Universităților QX (Reforma Bologna 2.0). Am spus atunci că ultima parte din acest Program Ministerial de Reforme QX, pe care o voi puncta în luna noiembrie, se va referi la Știința (Cercetarea) QX. A venit acum timpul acestei părți, pentru că reformele Științei QX din zona de cercetare-dezvoltare-inovare (CDI) trebuie să înceapă să se vadă!
Scriu acest text reluând într-o formă ușor modificată și extinsă un text deja publicat în legătură cu Viziunea QX în Știință (CDI), astfel încât, prin reformele QX, România să devină un „hub”, nu o „colonie” științifică!
I. Spre o nouă arhitectură a sistemului național de cercetare-dezvoltare-inovare (CDI)
După Revoluția din 1989, România a moștenit și a generat o diversitate de unități de cercetare-dezvoltare-inovare (CDI). Astfel, țara avea deja zeci de institute de cercetare, foarte multe legate sectorial de economia planificată, care au fost organizate în timp ca institute naționale de cercetare-dezvoltare în coordonarea/subordinea autorității naționale de cercetare sau a altor autorități naționale. De asemenea, numărul de universități a crescut considerabil, iar institutele Academiei Române (și ale altor academii) s-au păstrat la rândul lor, ba chiar au apărut și unele noi. Pe lângă acești trei actori principali, mai există unități CDI la nivel național în subordinea altor autorități naționale/locale, inclusiv un segment de unități CDI din mediul privat, tot mai active pentru finanțare publică.
Această diversitate de unități CDI, dacă este bine gândită, poate să fie un avantaj. Însă toate analizele internaționale arătau sistematic că vulnerabilitatea majoră a sistemului românesc de CDI este legată de fragmentarea acestui sistem. Această fragmentare nu susține o diversitate funcțională, ci generează adesea:
(1) Unități CDI prea mici pentru a conta în competiția internațională a cunoașterii și a atragerii de resurse umane și financiare;
(2) Suprapuneri de misiuni și activități, cu folosirea ineficientă a resurselor financiare și așa puține;
(3) Coordonare slabă pentru a genera cunoaștere cumulativă care să conteze ca impact.
Am ajuns astfel să avem în sistemul CDI din țară situații paradoxale (remarcate și de alți colegi de-a lungul timpului): (1) prea multe unități CDI, dar prea puțini cercetători și (2) insule de excelență, într-un ocean de subperformanță!
Imediat ce m-am întors definitiv în țară după o perioadă de diasporă academică în SUA, începând cu 2005, am fost implicat, din diverse poziții (ex. consilier de ministru, vice-președinte al Consiliului Național pentru Cercetare Științifică, coordonator al unor proiecte naționale cu profil academic/CDI etc.), în reforme naționale în sistemul de CDI. Scopul meu a fost mereu acela de a reduce fragmentarea sistemului național de CDI, în vederea eficientizării științifice și financiare a acestuia, cu bătaia lungă de a poziționa România ca un contributor la generarea de cunoaștere, fundamentală pentru societățile moderne bazate pe cunoaștere și competitivitate, nu ca o colonie științifică. Simplu și direct spus, am vrut să am (să avem) în știința din țară lucrurile pe care le-am avut (văzut) în SUA. În echipă cu diverși colegi (demnitari și specialiști), am reușit de-a lungul anilor unele lucruri care corespundeau și cu viziunea mea (ex. primele clasificări ale universităților – începând din 2005, reforma școlilor doctorale, evaluări ale unor actori CDI), dar nu o schimbare paradigmatică de sistem de CDI.
În 2021, s-a deschis însă o șansă unică, prin apariția PNRR! Așadar, am lucrat cu ministrul, secretarul de stat responsabil de domeniu și echipa de la minister de atunci, alături de alți specialiști, pentru a include un astfel de demers în PNRR, ceea ce a implicat un angajament care chiar trebuia dus până la capăt. Eram atunci rectorul UBB și președintele în exercițiu al Consiliului Național al Rectorilor (CNR), prezentarea PNRR, cu proiectul de evaluare a sistemului național de CDI inclus, făcându-se la UBB, în cadrul unei reuniuni CNR. Așadar, acest angajament s-a produs! Ulterior, toți miniștrii responsabili și-au făcut datoria, generând un cadru legislativ general (Legea cadru în 2023 / HG și OM general în 2024). Atenție, nu este vorba despre diverse evaluări specifice ale unităților CDI/academice (ex. evaluările standard ale INC-urilor, diverse evaluări ale universităților, evaluări interne ale institutelor academiilor etc.), ci de un demers nou, integrat, țintind toți actorii care doresc să acceseze fonduri publice, având ca rezultat reașezarea arhitecturii și funcționării sistemului național de CDI, reducând fragmentarea (ex. prin consorții, fuziuni, metastructuri care implică relații de coordonare/subordonare), dar respectând diversitatea unităților CDI.
Într-o manieră fericită, mi-a revenit mie misiunea de a demara concret procesul de evaluare planificat în 2021 (Reforma QX în CDI în 2025), finalizând reglementările și aducând și unele completări la normele aflate deja în vigoare (ex. introducerea viziunii CoARA în procesul de evaluare), și chiar am avut bucuria să aprob primele evaluări în calitate de ministru al educației și cercetării (după 20 de ani de la primele încercări pe care le-am inițiat în acest sens). Nu a fost un demers ușor de pornit, înainte fiind amânat de mai multe ori, trebuind gândită cu grijă demararea procesului, pentru a nu fi afectat de contextul politic și fiscal-bugetar. Dar, în final, am reușit, împreună cu colegii din MEC/ANC, să-i dăm drumul în 2025! În moment când am părăsit ministerul, aveam înscrise pentru evaluare peste 250 de unități CDI (universități și institute, publice sau private) și, prin primele Ordine de ministru, am aprobat deja 2 unități CDI în categoria I și 3 unități CDI în categoria II, iar procesul continuă, următorii trei miniștri aprobând în continuare încadrarea altor unități CDI în categoriile corespunzătoare.
După evaluare – care încă continuă – se va reașeza arhitectura întregului sistem de CDI din țară. Astfel, se vor defini clar patru piloni (1. universități / 2. institute naționale / 3. institute ale academiilor / 4. alte unități CDI), în cadrul fiecărui pilon având (1) unități CDI de categoria I (care trebuie bugetate adecvat, susținând astfel atât demersul de restructurare a arhitecturii, cât și grupurile de excelență), (2) unități CDI de categoria II (care trebuie susținute cu reforme pentru performanță) și (3) unități CDI de categoria III (care trebuie susținute pentru redresare, restructurare, inclusiv cu posibilitatea de fuziune/comasare). Am încredere că noul ministru, președintele ANC și președintele CCDI vor finaliza aceste demers fundamental pentru România!
Ca ministru, în colaborare strânsă cu președintele Autorității Naționale pentru Cercetare (ANC), am pregătit și contextul mai general în care să se așeze sistemul cu noua arhitectură. Astfel, am creat posibilitatea comasărilor voluntare între unitățile CDI (universități – institute). De asemenea, am pregătit și universitățile pentru acest proces, reorganizând și arhitectura sistemului național de învățământ superior, prin definirea rolului CDI în misiunea asumată de universitate (am contribuit la includerea acestui mecanism în legea 199/2023 și mă bucur că am avut ocazia ca ministru să-l definitivez prin implementare).
Pentru a pregăti această reorganizare a arhitecturii sistemului național de CDI, în paralel am susținut și am finalizat cea mai mare competiție de CDI din țară de după Revoluția din 1989 (demarată deja de echipa ministerială și UEFISCDI din 2024), și anume Centrele de Excelență, care reunesc consorții din unități CDI diverse (universități – institute de CDI), care vin la momentul potrivit să asigure o funcționare de excelență a unui sistem de CDI cu o nouă arhitectură, contribuind inclusiv specific la reducerea fragmentării funcționării sistemului național de CDI. Și, în perioada crizei fiscal-bugetare, derularea acestui program al Centrelor de Excelență chiar nu a fost un lucru ușor!
Cred sincer că reorganizarea arhitecturii sistemului național de CDI este cea mai importantă reformă a CDI de după Revoluția din 1989, deoarece vom avea o arhitectură care poate accepta natural bune practici europene/internaționale (inclusiv mecanisme mai bune de susținere la nivel micro a unor grupuri de excelență) – pe care ne chinuim de ani buni să le implementăm în sistemul național de CDI, lucru dificil când nu ai arhitectura generală și formele care să faciliteze acest lucru –, așa cum am spus, poziționând România ca un contributor la generarea de cunoaștere, fundamentală pentru societățile moderne bazate pe cunoaștere și competitivitate, nu ca o colonie științifică. Acest demers structural, alături de demersul funcțional al Centrelor de Excelență, trebuie acum continuate și susținute administrativ și financiar, mai ales prin bugetul dedicat CDI, dacă este să reușim ca țară în competiția internațională!
II. Demersuri legislative importante
- Proiectul de Lege pentru digitalizarea și eficientizarea activității de CDI a fost demarat în 2025, fiind jalon PNRR. Ca urmare a complicațiilor politice, după demisia mea, proiectul a fost asumat de Parlament. Mă bucur că viziunea și strategia inițială au rămas, iar mai specific, că HRS4R a rămas ca mecanism obligatoriu pentru accesarea fondurilor publice.
- De asemenea, convins de echipele de specialiști din țară, am inițiat Proiectul de Legepentru aderarea României la rețeaua europeană ELIXIR, care deschide un nou orizont cercetărilor românești în științele vieții, demers care a fost finalizat după demisia mea.
III. Organizarea instituțiilor de care depinde buna funcționare a sistemului național de CDI
- Am inițiat reformarea studiilor doctorale (vezi AICI și AICI) și postdoctorale în România, pentru a accentua calitatea și rigoarea etică, într-un demers flexibil, adaptat timpurilor noastre.
- Am aprobat consiliile științifice necesare funcționării sistemului național de CDI (ex. CNCS, CCCDI, CNECSTDI), formate din profesioniști în care am avut și am încredere că pot face lucrurile în mod competent și etic.
- Prin ordinul 6886/2025 am aprobat Codul de etică și deontologie profesională al personalului din cercetare, dezvoltare și inovare, iar, prin Ordinul 6905/2025, codurile de etică și bună conduită în cercetare, dezvoltare și inovare ale personalului CDI din organizațiile de cercetare, pe domenii ale cercetării (incluzând și repere de utilizare a inteligenței artificiale – vezi la https://cnecsdti.research.gov.ro/codul-national-de-etica/).
- Am încercat să asigur un echilibru adecvat între fondurile distribuite prin competiție și cele alocate specific și predictibilitate.
IV. Susținerea unor infrastructuri strategice de cercetare-dezvoltare-inovare
- Consolidarea proiectului „Laserul de la Măgurele” (pentru finalizare în decembrie 2026 – sursa gamma).
- Platforma europeană Danubius-ERIC, proiect demarat în anii trecuți și aprobat oficial în 2025, este singura platformă europeană de tip ERIC cu coordonare din România.
- Hub-ul Național de Inteligență Artificială, proiect inițiat încă din 2020, a fost formalizat (semnarea contractului) și lansat pe parcursul anului 2025, cu susținerea ministerului.
V. Încheierea în 2025 a aderării României la OECD pentru componenta de știință/tehnologie ne deschide șansa să devenim un „hub” de știință, bine integrat internațional.
Înainte de a demisiona din poziția de ministru m-am asigurat că aceste demersuri vor fi continuate, prin asumarea lor în Comitetul Național de Știință, Tehnologie și Inovare.
Măsurile fiscal-bugetare în cercetare-dezvoltare-inovare
În condițiile de criză fiscal-bugetară, am gândit să modernizăm arhitectura și funcționarea sistemului național de CDI și să susținem unele unități CDI „campion”, iar, după acest proces și stabilizarea fiscal-bugetară a țării, pentru a asimila eficient resursele necesare și în creștere. De asemenea, considerând subfinanțarea cronică a sistemului de CDI din ultimii ani, în timpul mandatului meu, cercetarea nu a suferit un impact major în urma aplicării măsurilor fiscal-bugetare, dimpotrivă, după creșterea inițială ușoară a bugetului față de 2024, la rectificarea din mijlocul crizei fiscal-bugetare, am reușit să obțin o rectificare pozitivă (vezi AICI și AICI) pentru a susține proiecte strategice („Laserul de la Măgurele”; „Mecanismul elvețian de finanțare a CDI”) și trecerea bugetului PNRR de pe împrumuturi pe granturi, ca urmare a derulării eficiente a acestuia (PNRR-ul a fost încheiat în zona de CDI fără pierderi majore!).
În prezent, sunt sincer îngrijorat nu doar pentru că Pactul Deceniului pentru Educație și Cercetarenu a fost în final implementat, deși aveam acordul individual al tuturor liderilor Coaliției de Guvernare, ci și pentru că nu am văzut o suplimentare adecvată a bugetului CDI în anul 2026, iar la rectificarea din 2026 a fost chiar un domeniu afectat, cu potențial impact negativ asupra încheierii cu bine a anului 2026. Așa cum am spus la momentul retragerii din poziția de ministru al educației și cercetării, reformele QX în știință (CDI) au început însănătoșirea paradigmelor sistemului de CDI, care va putea asimila și utiliza eficient resursele de care are nevoie, așa că sper ca bugetul pe anul 2027 să înceapă să corecteze treptat subfinanțarea, pentru a încheia cu succes redefinirea arhitecturii sistemului național de cercetare-dezvoltare-inovare și, mai ales, pentru buna funcționare a sistemului de CDI în noua arhitectură, inclusiv pentru o mai eficientă atragere a fondurilor europene și internaționale.”,
a scris Daniel David, rectorul Universității Babeș Bolyai, pe blog.