Vinerea Mare sau Vinerea Seacă era considerată în lumea satului ca o zi cu puteri vindecătoare.
Oamenii țineau post negru și se rugau, în semn de doliu, pentru că în această zi a fost răstignit Iisus. Se credea că în Vinerea Mare este bine să se scalde în râuri toți cei cu boli grele și se vor vindeca, arată specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.
Lumea satului clujean. Vinerea Seacă, ziua cu puteri vindecătoare
Aceștia mai arată că seara, cu lumânări aprinse în mâini, oamenii iau parte la „Prohodul Domnului”. Lumânări aprinse sunt puse și la morminte, pentru ca și cei plecați „pe lumea ailaltă” să ia parte, astfel, la „înmormântarea Domnului”.
Tot acum, când se scoate „Sfântul Epitaf” (pânza pe care este pictată imaginea punerii lui Hristos în mormânt), femeile treceau pe sub el, în special cele suferinde.
Se credea că astfel se vor însănătoși. Tot pentru sănătate, în satele românești, unii oameni nu mâncau nimic în această perioadă, din Joia Mare și până în noaptea Învierii,
arată specialiștii clujeni.
Una dintre credințele străvechi era aceea că nu e bine să moară cineva în Săptămâna Patimilor, dar cel care moare în ziua de Paști, acela merge „de-a dreptul în rai, că amu-s cerurile deschise”.
De asemenea, în unele zone, în seara din Vinerea Mare, oamenii mergeau cu lumânările aprinse de la biserică și înconjurau casa de trei ori, apoi făceau o cruce cu lumânarea pe pereți, în patru colțuri, ca să fie feriți toți ai casei de foc, boli și trăsnet.
Tot acum, în unele sate, fetele urcau în turnul bisericii și sunau clopotul, ca să le crească înaltă cânepa.
Sursa: cluj24.ro