Bătălia dintre taberele politice din fosta coaliție seamănă, păstrând proporțiile, cu războiul de uzură din Primul Război Mondial. Nu pentru amploarea conflictului, ci pentru logica lui. Ani întregi, frontul s-a mișcat doar câțiva metri, fără ca vreuna dintre părți să obțină un avantaj decisiv. Astăzi, în politica românească, „frontul” se mută doar cu câteva declarații sau prin mici repoziționări, însă raportul de forțe rămâne, în esență, același.
Deznodământul în 1918 nu a venit pe teren unde era remiză, ci în spatele liniilor frontului, în societatea germană care obosise să mai susțină efortul de război al Imperiului German de atunci.
Forțând comparația, așa e și în politica noastră: victoria unei tabere ține de oboseala din viața internă a celeilalte. Practic, cine obosește primul: blocul PSD sau alianța PNL – USR. De asta se și cultivă nemulțumirea internă: vezi platforma conservatoare în PNL, tot mai vocală pe alocuri. Dar și mesajele diferite din interiorul PSD: dacă Sorin Grindeanu continuă să-i numească extremiști pe cei de la AUR, doi lideri importanți ai partidului, alții decât Constantin Toma de la Buzău, sunt de altă părere, spun că AUR nu poate fi considerat partid extremist, și își contrazic liderul public. Iată că apare un front nou în interiorul PSD. Timid, dar e acolo!
Așa că, victoria unei tabere și șansa de a-și impune premierul ține de cât de mare e opoziția internă în celălalt partid și, în consecință, oboseala acelei societăți. A înțeles și Nicușor Dan asta. Astfel a pasat responsabilitatea către partide. La un moment dat, o tabără va obosi!
Sursa foto: radio România actualități