Constănțeanul Gheorghe „Gianni” Crețu, tehnicianul Sloveniei, cel mai bun antrenor de volei masculin din Europa anul trecut, a acordat un interviu sincer pentru Libertatea, în stațiunea Sfinții Konstantin și Elena, 10 kilometri nord de Varna, în timpul EuroVolley 2023. În interviu, Crețu vorbește despre reușitele sale, dar și despre lipsurile majore ale sportului românesc și societății românești. Sâmbătă, la câteva zile după discuția cu ziarul, Crețu a câștigat medalia de bronz la Europene.
În vârstă de 55 de ani, Gheorghe Crețu are un CV bogat, cu experiențe la echipe de club din Polonia, Italia, Qatar, Rusia, Belgia ori Austria. De asemenea, a fost selecționerul României (2007-2008) și al Estoniei (2014-2019), cu această reprezentativă calificându-se la trei turnee finale ale Campionatului European și câștigând, în două rânduri, Golden League. De asemenea, cu Slovenia a terminat pe 4 la Mondiale în 2022. A cucerit Liga Campionilor la volei masculin anul trecut cu formaţia poloneză ZAKSA. A fost și campion, a luat și Cupa Poloniei.
Toate aceste rezultate i-au adus antrenorului român titlul de „Antrenorul anului 2022 în voleiul european”, oferit de Confederația Europeană de Volei, la Gala CEV. Creţu a început voleiul la Constanţa, când avea 12 ani, apoi a evoluat, pe postul de centru la Dinamo (1985-1993), SV Lohhof (Germania, 1993-1994), Sokol Viena (1994-1995 şi 1999-2000) şi Donaukraft Viena (1995-1997). O accidentare suferită în anul 1997 l-a silit să abandoneze cariera de jucător.
Libertatea: Prima întrebarea vine firesc: cum poate Slovenia, o țară cu doar 2 milioane de suflete, să performeze în baschet, handbal, volei și așa mai departe? Despre ce e vorba? Gianni Crețu: Există ceva care la noi în țară a fost distrus din temelii: școlile sportive! Eu acolo am fost crescut! De ani întregi, la noi, sportul organizat la nivel de performanță pentru copii și juniori nu mai există. Există un sport de masă, într-adevăr, unde părinții își trimit copiii la diferite academii sau cluburi private, dar este mai mult un babysitting.
– Explicați, vă rog!
– Părinții sunt ocupați cu serviciul, deci e o chestie bună pentru ei ca-i știu pe cei mici în siguranță. În plus, adulții nu cred cu toată convingerea că ai lor copii pot ajunge și face ceva cu sportul. În Slovenia, în schimb, există o cultură deosebită pentru sport, este o mândrie pentru fiecare familie ca cineva să ajungă să reprezinte țara și nu contează în ce sport. În afară de disciplinele pe care le-ai menționat, sunt 2 cicliști care se bat pentru Turul Franței, Tadej Pogacar și Primož Roglici, este o alpinistă campioană mondială și olimpică, Janja Garnbret… De fapt, toți cresc cu acest cult, au exemple, au idoli…
– Și noi, cum e la noi?
– Noi am distrus tot ce era creat înainte, chiar și în dimineața asta, întâmplător, voiam sa citesc și despre alte sporturi din România și am deschis presa de sport. E imposibil să deschizi un ziar online și să nu găsești știri de Gigi Becali și toți șefii de la fotbal. Și eu trăiesc de 30 ani de zile afară, dar când iau ziaru, la mine, în Austria, nu scrie de președintele de la Rapid Viena, că a mâncat nu știu ce, de fotbalistul nu știu care că a fost la discotecă ori că s-a dat cu Ferrariul sau cu Trabantul.
– Am distrus baza sportului și ce am mai făcut greșit, domnule Crețu?
– Am devenit atât de îngrădiți în acest bazar al vieții pe care l-am dezvoltat în ultimii 30 și ceva de ani, de la Revoluție încoace. Și presa – și te rog să mă scuzi că o spun, a contribuit. Sunt aceste „personaje” cu care se hrănește societatea din România, în loc să se vorbească despre oamenii care au realizat ceva, nu doar din sport, din cultură și din multe alte domenii care pot să ne reprezinte. Pe ale mele drumuri, și am antrenat în 9 țări, în aeroporturi sau aiurea, întâlnesc oameni care sunt mai faimoși decât mine, predau în universități, sunt medici apreciați în spitale, și toți trăiesc în „bula” lor, fără ca cineva din România să știe despre ei. Pe noi nu ne interesează decât ce vă spuneam mai devreme…
Nu am văzut nicăieri asemenea circ cum e la noi, vezi peste tot aceleași fețe, aceiași oameni. Când sunt acasă, la părinții mei, îmi vine să arunc televizorul pe geam, cu tot respectul!!
– Fac pe „avocatul diavolului”: nu contează și faptul că nu mai avem performanțe și că rezultatele care apar nu sunt rezultatul unui sistem, ci, mai degrabă, rodul unor abilități excepționale, ca în cazul lui David Popovici?
– Putem să avem rezultate, nu e că nu avem. Băieții ăștia s-au calificat acum la Campionatul European de volei și chiar se descurcă bine. E o generație cu un antrenor ambițios, care mi-a fost elev la echipa națională.
Mai spuneți-mi o țară calificată la Campionatul European care nu a transmis meciurile echipei ei la TV! Noi, românii, dăm meciuri de liga a treia și apoi ne întrebăm de ce nu e popular voleiul.
– Spuneți-vă „oful” până la capăt.
– După părerea mea, ce s-a întâmplat cu fotbalul românesc le nivel de club, nicio echipă calificată în grupele europene, este exact o oglindă a societății. Toată lumea cu care am vorbit de-a lungul anului, am fost mai mult pe acasă, la Constanța, am avut puțin timp pentru părinții mei, ceea ce am văzut și eu e că totul se învârte în jurul fotbalului și „nu ne putem vinde” articolele din cauză că nimeni nu se uită la volei! Când cineva deschide televizorul și vede un meci de Liga 2, la un pahar de bere, asta înseamnă că e popular sportul? De 20 de ani tot se cere și noi nu reușim să ne calificam nici în ultimele competiții din Europa. Se consumă bani fără să se producă nimic.
– Cum sunteți văzut în Slovenia, cum era în Polonia?
– Eu sunt un străin acolo, dar, dacă mă duc să beau o cafea în centru, nu pot să merg mai mult de 15 metri fără să mă oprească cineva. Și am luat naționala aproape de Campionatul Mondial, anul trecut, cu 2 săptămâni și jumătate înainte. Oamenii mă opresc pe stradă, mă salută. La la ei, cei care produc ceva sunt peste tot, la știri, în ziare, la televizor, la radio. La fel ca și în Polonia, de altfel. Doar la noi e altă ierarhie.. Ieri, veneam de la antrenament mort de oboseală, băieții ajunseseră deja la masă, am ajuns acolo în dreptul barului, era un grup de pensionari, peste 70 de ani, din Polonia. Când m-au văzut intrând, toți s-au ridicat în picioare! Au vrut să mă salute, să facem fotografii… Erau turiști polonezi. Am antrenat 6 ani acolo
Suntem antici. Ce mă deranjează cel mai tare e că cei care sunt civilizați sunt huiduiți
– Chestiune de respect.
– Sportivii, antrenorii sunt băgați în seamă. În Polonia, unde e cea mai puternică ligă europeană la ora actuală, nu există vreuun bulevard pe care să nu vezi afișe cu jucătorii echipei naționale. Sportul este un mod prin care oamenii reușesc să comunice, să fie mai buni, să aprecieze munca celor din jur. Stau și mă gândesc când o să văd și eu, în afară de sala de la Cluj-Napoca, un loc în țară unde lumea o să fie unită și să-i vezi pe oameni cât de civilizați sunt, că nu-și bagă și scot, că nu jignesc sportivii, că au cultura sportului, adică. Afară, la volei vin bunica și bunicul, cu copiii, cu unchii, toată familia e acolo. Am fost la câteva meciuri de volei în România, se vorbește urât, avem un nivel de educație antic, iar lucrurile astea se răsfrâng asupra copiilor. Toți ne dorim să vedem asta și la noi acasă, să poți să intri într-o sală, să vezi oameni civilizați care știu să se comporte. Ce mă deranjează cel mai tare e că cei care sunt civilizați sunt huiduiți
– Revenind, în Slovenia sunt bani?
– 90% dintre băieții din lotul meu joacă în campionatele mari din Europa. Aici, sunt doar 8 echipe, mulți tineri. Când se remarcă, ei reușesc să plece afară și să se dezvolte.
– În România este și presiune pentru că se cer rezultate rapide.
– Cine nu vrea presiune să se lase! În sport există presiune de când te trezești dimineața până când te culci. Face parte din viața noastră.
– Ce obiectiv aveți la EuroVolley?
– E o generație care e împreună de 15 ani. Pe noi ne interesează să fim mai aproape de Olimpiadă. Însă, dacă învingi la Euro în fiecare joc, te bați pentru medalii. Este o presiune normală și nimeni nu se ascunde că visăm la trofeul suprem (n.r. Slovenia a cedat în semifinale, în fața Poloniei, dar a învins Franța, în meciul pentru bronz).
– Cum vedeți voleiul românesc?
– Ce au reușit băieții ăștia la European, și fetele, să nu uit, care au jucat optimi, e ceva formidabil. Bravo lor! Avem câțiva jucători buni. Aciobăniței merge în Polonia, la fel și Chițigoi. E un campionat dur, sunt exigenți, sunt și vreo 30 de site-uri care vorbesc de volei. E presiune, nu e o țară care acceptă pe oricine. Trebuie să produci ceva, iar noi suntem departe de acele țării care sunt acceptate. Așa am fost și eu tratat la început, de parcă eram din lumea a treia, pentru că nu mai reprezentam nimic, după ce am fost o forță cândva..
– De ce ați plecat de la ZAKSA, după ce ați cucerit totul, anul trecut?
– Am semnat în Rusia, la Belgorod, iar apoi a început războiul. Serghei Tetiuhin, președintele lor, îmi e prieten foarte bun, l-am și antrenat în ultimii ani ai carierei lui, e cel mai mare jucător rus. În decembrie au venit și au stat de vorbă cu mine, mi-au expus proiectul și am acceptat.. .A venit, însă, războiul și a picat tot. Atunci am primit propunerea slovenilor.
– Să ne întoarcem puțin în trecut. Cum ați plecat din țară?
– Mi-am dorit să plec în străinătate, soția mea la fel. După Revoluție eram mai prostuți și noi, nu știam ce se întâmpla în spatele ușilor. Clubul și federația se ocupau de jocuri „interesante”. Veneau oferte, dar erau mai „ascunse”, așa, nu avea nimeni interes să ne lase să plecăm, jucam în primele 8 în Cupa Campionilor. Dar eu, când iau o decizie, nu mă mai uit înapoi. A fost radicală, m-am „șters” din Ministerul de Interne, nu am grad, nimic, am închis tot.
– Întâi Germania, apoi Austria. Știați germană?
– În primul an, am prins ceva din sală, de la băieți. Când am ajuns în Austria, le-am și zis: „Dacă vorbiți mereu în engleză, o să fie greu să mă pot integra”. M-am simțit bine. Nevasta mea juca baschet (n.r. Angela Szenes, fost căpitan al naționalei) la 50 de kilometri de mine. După 2 ani și jumătate am primit cetățenia.
– Ce fel de antrenor sunteți?
– Unul care are foarte mult contact cu vestiarul, văd în ce toane sunt, ce pot să am de la ei în ziua respectivă. Sunt oameni cu zile mai bune și mai rele și, da, un antrenor trebuie să știe exact ce se întâmplă cu ei. Stăm împreună așa de mult timp, las în vestiar și suflet, și probleme personale.
Sunt exigent și ordonat, detaliile mă interesează foarte mult. Iar pentru asta, sunt exigent cu mine însumi.
– Cum vă relaxați?
– Cu volei, hahaha! Când vin acasă, joc pe plajă!
– Ce își dorește Giani Crețu pe plan personal și la nivel de carieră?
– Satisfacțiile noastre sunt echipele noastre. Satisfacțiile sunt lucruri rare pentru care trebuie să muncești foarte mult. Acele momente grele când nu vezi lumina din tunel te motivează și te fac mai puternic.
– Ați reveni să antrenați în România?
– Este foarte complicat. Nu este vorba doar de sport, ci și de mentalitate. Sunt foarte mulți care, ca și mine, lucrează afară, unde nu vine nimic gratis, este presiune, este concurență. La noi se distruge înainte de a ajunge la concurență. Se distruge de modul în care ne trăim viața și ne vindem. Avem calitate incredibilă, avem oameni talentați, avem o țară frumoasă, avem lucruri superbe, însă nu reușim să le prezentăm. Nu se știe niciodată, dar eu nu am acest curaj să mă întorc acasă. Singur nu ai cum să schimbi mentalitatea decât pentru 50-100 de persoane! Eu le spun întotdeauna celor care sunt acasă, Stancu, Lică, Voinea, Began, Olteanu, foștii jucători importanți, că ei sunt cei care trebuie să schimbe, ei trăiesc acolo, știu mentalitatea, știu cum să comunice cu băieții. Totul e în mâinile lor.
Tocmai a câștigat bronzul la Europene. Naţionala de volei masculin a Franţei, campioană olimpică en-titre, a fost învinsă, sâmbătă, de reprezentativa Sloveniei, antrenată de Giani Creţu, în finala mică a Campionatului European, scrie News.ro. Slovenia s-a impus, la Roma, cu scorul de 3-2, pe seturi 25-22, 25-16, 21-25, 18-25, 15-11. Campioana olimpică a fost învinsă o singură dată în grupe, de România (3-1), iar apoi a pierdut în semifinale cu Italia (1-3). La rândul său, Slovenia a fost eliminată în semifinale de Polonia, scor 1-3. De altfe, Polonia a luat titlul european, după ce a învins, sâmbătă, Italia. Polonia s-a impus în finală cu scorul de 3-0, pe seturi 25-20, 25-21, 25-23.
Sursa: libertatea.ro