Cei doi ani de pandemie care au modificat cursul firesc al rânduielii Învierii Mântuitorului, fac
ca anul acesta fiecare dintre noi să prețuiască tot ce avem. Cum în orice situație mai „întunecată”
găsim, de fiecare dată, și un strop de lumină, creștinii se bucură acum de entuziasmul
Sărbătorilor Pascale într-un făgaș normal al lucrurilor.
Cum lumea care ne înconjoară se află într-o schimbare continuă, mesajul evanghelic se află și el
într-un necontenit proces de adaptare, dar păstrându-și esența. Omul are nevoie de Învierea
Domnului, prin optimismul pe care această sărbătoare îl pune la loc de cinste. Este optimismul
specific lui Dumnezeu ilustrat prin lumină, bucurie, pace, unde te aștepți mai puțin.
Chiar și evenimentele recente care ne-au făcut să ne oprim și să socotim încotro ne îndreptăm,
păstrează în ele o notă de optimism. Într-adevăr, ne fac mai serioși și mai atenți la detalii, dar ne
determină să ne creăm o scară de valori mult mai evidentă ca altădată. Ne îndreptăm privirea
către Hristos-Omul, fie conștient, fie inconștient, în căutarea fericirii.
Momentele de răstriște privind situația de la granița României au arătat dragostea de aproape pe
care românii o poartă în suflet. Încă se practică legea fraternității și nu este totul pierdut, iar
biserica rămâne unul dintre punctele de referință în acest parcurs colectiv. Românii sunt încă un
popor care simte. Binele rămâne o constantă, atât în viața bisericii, cât și în încurajarea
credincioșilor de a face bine, indiferent de opiniile care răsar din exterior. Un exemplu este și
Centru Sfântul Nectarie, în care sunt adăpostiți și tratați frații de peste graniță.