Schimbarea de putere din Ungaria de la “orbanismul” dur al lui Viktor Orban la o dreaptă mai „soft”, reprezentată de Peter Magyar și TISZA nu produce o ruptură ideologică majoră, e mai degrabă o recalibrare de stil și strategie. Impactul asupra României este, în consecință, mai subtil decât ar părea la prima vedere, dar nu lipsit de implicații.
În primul rând, relația dintre Budapesta și comunitatea maghiară din România rămâne structural dependentă de UDMR. Lecția ultimelor decenii este clară: orice încercare a puterii de la Budapesta de a crea alternative, precum PCM sau PPMT, a eșuat electoral. UDMR nu este doar un actor politic, ci un monopol funcțional al reprezentării, acceptat atât de electoratul maghiar, cât și de București. Din acest motiv, și noua putere de la Budapesta va fi obligată să coopereze cu UDMR, indiferent de diferențele de nuanță ideologică. Mai mult, în urmă cu 15-16 ani nici relațiile FIDESZ cu UDMR nu erau grozave.
În al doilea rând, apare o provocare reală pentru Peter Magyar: electoratul maghiar din Transilvania, covârșitor pro Orban. Asta înseamnă că TISZA va trebui să construiască niște relații de legitimitate într-un teritoriu care nu i-a fost inițial favorabil. Vezi în acest sens mesajul președintelui CJ Covasna care îi cere noului premier să respecte electoratul maghiar din Transilvania. Strategia probabilă a lui Peter Magyar va viza probabil urbanul mare la început, Cluj, Oradea, unde există deja o anumită oboseală față de discursul radicalizat al FIDESZ din ultimii ani. Aici se poate produce prima fisură în hegemonia simbolică a lui Orban. Dar oricum rămâne de urmărit cum se va poziționa noul prim-ministru maghiar în perspectivă, cum va arăta tabăra de la Băile Tușnad din acest an, ce mesaje se vor da.
În plan intern, stabilitatea UDMR rămâne. Conducerea lui Kelemen Hunor nu pare în pericol, iar o eventuală succesiune ar fi, cel mai probabil, una controlată, cu figuri precum Tanczos Barna în prim-plan. Este formațiunea politică care a schimbat doar trei lideri în peste 35 de ani. Structurile tradiționale de putere, în special nucleul Harghita–Covasna, continuă să domine decizia internă, limitând capacitatea altor filiale de a influența direcția strategică.
Poate cea mai interesantă consecință pentru politica românească este repoziționarea UDMR între marile partide. Dacă în epoca Orban exista o compatibilitate tacită mai mare cu PSD, o eventuală apropiere între Budapesta și un guvern român de orientare liberală ar putea împinge UDMR spre o relație mai strânsă cu PNL. Este o flexibilitate care confirmă rolul pragmatic al UDMR: nu ideologia dictează alianțele, ci accesul la putere și capacitatea de negociere.
În fine, relația București – Budapesta va rămâne stabilă. Dincolo de schimbările de lideri, există interese comune care depășesc retorica politică.
Sursa foto: calea europeană