„Sunt un frate tânar, care crede în dreptate
Am ochi negri, dar am mâinile curate
Iubesc pletele și ploaia și cămășile-nflorate
Nu răspund când mi se-aruncă vorbe-n spate!”
Ce dor îmi era de versuri și mai ales de atmosferă. Am spus de fiecare dată că la Cluj se găsește o comunitate folk activă. Doar că în ultimii ani, oamenii au devenit mai tăcuți. Nu cunosc motivele. Știu doar serile și nopțile în care i-am ascultat pe cei mai mari, pe cei mai talentați folk-iști în vechiul club Autograf. Cântam tot cei prezenți acolo refrene cunoscute până la cele mai mici ore ale zilei ce abia își făcea loc. Era o lume pe care am revăzut-o tot mai rar, prin Music Pub sau pe la Sala de Concerte Radio, în spectacole formale ori în Piața Muzeului la ceva zile de oraș!
Aseară, Clujul a respirat iar muzică folk! I-am întâlnit pe câțiva dintre cei mai buni. Într-un spațiu inedit pe care nu îl știam. Colina Camping, capăt de Mănăștur, spre Sfântul Ion. Cluj Folk Fest, ediția cu numărul 3. A fost iar acea poezie pe care o descoperi doar la un astfel de festival, o atmosferă unică în care artiștii au acel dialog direct cu publicul. Este o empatie specială. Lucru pe care l-a evocat și Florin Chilian.
„Zece întâmplări ciudate și-o minune
Te-au adus în casă
Zece
Zece pictori se tot miră
Cât ești de frumoasă
Zece zile trec absurde
Nu știu, nu știu, cum nu știu, pe unde, nu știu
Zece vieți de-aș sta cu tine
Tot ar fi puține.”
Evident că piesa asta a închis recitalul lui Chilian. „Zece”, despre care regretatul Cătălin Condurache spunea că este cea mai bună piesă scrisă din România ultimelor câteva decade, a fost cântată la unison. Pe Florin Chilian nu l-am mai văzut într-un spectacol în Cluj de vreo zece ani. Iar ieri a fost într-o formă de zile mari și mi-a plăcut teribil disponibilitatea lui de a povesti cu publicul, dincolo de talentul remarcabil. Ușor, ușor s-a retras de pe scenă oferind microfonul celor de la Semnal M.
„Atențiune, atențiune
Diseară, toată lumea să fie prezentă la căminul cultural
Unde se va întâmpla mare bal mare
Am adus ceterași de la Cluj…
Un taraf de cinci persoane cântă cu foc
Și perechile de tineri au pornit la joc
Azi în satul de pe deal
S-a făcut un mare bal.”
În 1999 când am venit la Cluj, una din primele întâlniri a fost cu Semnal M. Componența trupei era mult diferită. Dar farmecul lor a rămas identic. Ștefan Boldijar e clar neschimbat. La fel cum a rămas și bucuria publicului pentru refrenurile lor cunoscute. Se simțea deja aerul răcoros de toamnă dar un foc de tabără generos i-a adunat pe mulți aproape împrăștiind un iz de tabără nostalgic. Mă vedeam deja în Padiș, în Glăvoi, adunați lângă foc, fredonând melodii folk!
Dar nu a mai fost nevoie. Că totul s-a întâmplat în Cluj! Sincer, nu am crezut că găsesc atmosfera asta. Felicitări, Tiberiu Fărcaș, pentru organizare și mulțumesc că ai readus lumea folkului acasă!
Semnal M nu a scăpat așa ușor de pe scenă. A repetat iar și iar alături de public
„Și aș dori să pot intra
Să alung din preajma ta
Tot ce-i trist și tot ce-i rău
Și, as dori să fiu acum
O romanță cu parfum
Să pot sta în părul tău”…