În 19 august 1316, Clujul primea privilegii de oraș, de la regele Carol Robert de Anjou, la cererea parohului Benedict și a comitelui Tark.
Prin statutul dobândit în 1316, orașul era scos de sub stăpânirea episcopului Transilvaniei, cel care era seniorul feudal al satului Cluj. Clujenii aveau, în schimb, obligaţia de a plăti regelui un impozit anual, încasat la sărbătoarea Sfântului Martin, şi de a trimite pentru oastea regală câte un ostaş bine înarmat pentru fiecare 60 de gospodării.
Clujul avea în momentul ridicării la rangul de oraș o suprafaţă fortificată de doar șapte hectare, sub forma unui patrulater, care avea în centru actuala Piaţă a Muzeului. Cetatea de la 1316 se întindea pe linia Canalului Morii – capătul loturilor de pe latura de vest a străzii Regele Ferdinand – capătul parcelelor nordice ale Pieţei Unirii şi a străzii Memorandumului – zona de mijloc între strada Emil Isac şi strada Paul Chinezu (traseul aproximativ la zidurilor, în imagine).
Orașul avea două porți, una, cea de nord, în dreptul străzii Roosevelt, iar cea de-a doua, probabil, în capătul dinspre Piața Unirii al piațetei triunghiulare din fața Casei Matia.
Urme ale vechiului zid de incintă din această perioadă sunt încă vizibile în curţile unor clădiri de pe străzile Virgil Fulicea, Sextil Puşcariu, Regele Ferdinand. De asemenea, un fragment al vechiului zid – cu adăugiri şi refaceri ulterioare – se păstrează în curtea Liceului „George Bariţiu”. A supraviețuit și un turn, încorporat în clădirea unde se află acum Muzeul de Speologie, momentan închis.
În 1405, împăratul-rege Sigismund de Luxemburg a extins privilegiile Clujului, ridicându-l la statutul de oraș liber regal, cel mai înalt rang urban medieval, echivalent cu o veritabilă republică autonomă.
Sursa: Bogdan Stanciu
Sursa: efainlalcuj.ro