Disputa dintre președinte și premier pe tema magistraților deschide un nou front în politica românească. Miza este uriașă: dincolo de chestiunile ce privesc justiția, va fi de urmărit raportul de forțe între Palatul Cotroceni și Palatul Victoria.
De exemplu, dacă președintele ar decide să retrimită la Parlament pachetul de legi pe care Guvernul își asumă răspunderea, gestul ar fi un afront direct. Acțiunea ar arăta că șeful statului ar contesta atât substanța reformelor, cât și modul în care Executivul a ales să le impună.
În joc nu e doar conținutul legilor, cât mai ales prestigiul și forța politică a celor două palate. Premierul mizează pe rapiditate, pe eficiență și pe autoritatea Guvernului, în timp ce președintele are legitimitatea votului direct și atribuția constituțională de a garanta buna funcționare a instituțiilor. Cine câștigă?
Să mergem la istoria postdecembristă. De regulă, președinții au ieșit învingători în confruntările cu premierii. Emil Constantinescu l-a izolat și “demis” pe Radu Vasile în 1999, Ion Iliescu a avut ultimul cuvânt în fața lui Adrian Năstase în criza guvernamentală din 2003, iar episodul Băsescu–Tăriceanu s-a încheiat cu un echilibru fragil, aproape o remiză.
Astăzi, însă, balanța nu e atât de clară. Premierul are în spate majoritatea parlamentară, și aici e un semn major de întrebare, are și background-ul performanței administrative, în timp ce președintele are legitimitatea votului direct și arbitrajul constituțional. Spre cine merge opinia publică?
Așa că bătălia e pe simpatia electoratului! Ce va conta: președintele, ca garant al justiției, al medierii constituționale între instituții sau premierul, ca lider pragmatic care livrează rezultate?
Sursa foto: b1tv.ro