Am crescut cu sentimentul că Mircea Lucescu a fost vârful absolut pentru antrenorii noștri. Cel mai mare antrenor român pe care l-am prins eu, ca suporter. Pe Pisti Kovacs nu l-am trăit, doar i-am auzit legenda. Și, sincer, credeam că va trece multă vreme până să mai vedem un român ridicându-se la cel mai înalt nivel al fotbalului mare.
Dar fotbalul are felul lui de a scrie povești neașteptate. Cristi Chivu a făcut ceea ce puțini îndrăzneau să viseze: campion în Il Calcio, cu Inter, în unul dintre cele mai puternice 5 campionate ale lumii. Un record nou. O filă nouă de istorie pentru fotbalul românesc, pentru antrenorii români.
Ca jucător, mi-a plăcut, dar adevărul e că, în anii aceia, sufletul meu mergea mai mult spre Mutu. Ca antrenor, însă, Chivu a trecut dincolo de simpatii. E mai mult decât un campion al preferințelor. A intrat în galeria celor mari. Și, poate, i-a depășit deja pe cei mai mulți.
Respect, Cristi Chivu. Ai ridicat din nou steagul României acolo unde puțini ajung.
Sursa foto: profimedia