Fostul ministru al Educației, Daniel David, explică rezultatele testării aptitudinal-cognitive susținute de profesorii care candidează pentru funcțiile de director și director adjunct. Acesta consideră că testul și pragul de promovare au fost rezonabile, în condițiile în care aproximativ 69% dintre candidați au trecut de prima probă, și respinge asocierea rezultatelor cu analfabetismul funcțional din sistemul de educație. Daniel David atrage însă atenția că profesionalizarea selecției trebuie însoțită de o reformă a statutului directorilor, cu mai multă autonomie, responsabilitate și o remunerare adecvată.
REPREZENTATIV
Am primit multe întrebări legate de prima probă prin care profesorii candidați la poziția de director/director adjunct au fost testați aptitudinal-cognitiv. Am răspuns într-un articol din Libertatea, pe care îl nuanțez aici, ca urmare a întrebărilor primite în urma acestuia, inclusiv întrebarea legată de „draftul” pe care am spus că l-am inițiat în acest sens când eram ministru al educației și cercetării – mai precis dacă era în aceeași paradigmă ca cea utilizată acum de minister. Așadar, iată, în sinteză, unele nuanțări și completări:
1. Simplu spus, un test de acest tip este o măsură obiectivă și standardizată a unui eșantion de comportament (Anastasi), adică o probă administrată sistematic pentru a observa și a descrie comportamentul unei persoane, prin raportare la o scală numerică sau la un sistem de categorii (Cronbach). Un astfel de test aptitudinal-cognitiv nu se suprapune însă peste competențele profesionale ale unui candidat, de aceea, este urmat de alte două probe, mai direct focalizate pe astfel de competențe (proba scrisă și cea de interviu). Aici focalizarea a fost pe raționamente verbale, numerice (matematice) și logice, care pot însă facilita achiziția și funcționarea unor competențe profesionale (mai ales considerând dinamica acestora în viitor). Un test de selecție – pentru că este un test cu admis/respins – trebuie să permită diferențierea performanțelor (nu este util dacă toți trec sau toți cad), iar un prag de promovare trebuie să reflecte un standard justificat. Așadar, faptul că unii candidați nu promovează nu este un motiv obiectiv să spunem că testul este inadecvat. Din start era normal să apară diferențe, iar unii să nu reușească. Dar, din perspectiva psihologiei, trebuie să distingem între competențele aptitudinal-cognitive pe care le are o persoană și capacitatea de a le utiliza eficient în condițiile specifice ale unei testări. Cred că această distincție este importantă pentru interpretarea rezultatelor. Cei care nu reușesc pot avea (1) într-adevăr o lipsă de competențe (sau competențe insuficient dezvoltate); (2) o evaluare prea restrictivă, prin testul utilizat, a competențelor pe care le posedă și/sau (3) o utilizare inadecvată a competențelor pe care le au în condițiile testului (ex. ritmul și strategiile de rezolvare prin raportare la timpul alocat; managementul stresului testării). Eu cred că, la acest nivel, uitându-mă și la itemii testului, unele eșecuri sunt legate nu de lipsa competențelor sau de limite ale testului, ci de neutilizarea adecvată a competențelor în cadrul evaluării. Dar aceasta este o ipoteză plauzibilă pentru anumite cazuri, care trebuie verificată, nu o explicație pe care o pot generaliza, deoarece, pentru o concluzie finală, aș avea nevoie să văd dificultatea medie a itemilor, discriminarea și distribuția completă a scorurilor.
2. Cred că este un test rezonabil, cu un prag de trecere rezonabil, în condițiile în care în jur de 69% din candidați au promovat. Așadar, se pare că testul și-a atins scopul pentru care a fost administrat, realizându-se o selecție a candidaților care vor participa la următoarea probă scrisă și la proba de interviu, probe care vor accentua de acum competențele profesionale. Din ce am văzut în spațiul public, problema se pare că a fost timpul, iar stilul eficient de gestionare a acestuia, în situații de stres asociat testării, ar trebui exersat mai mult. Dar, așa cum am spus, eu mai cred și că unii profesori nu mai au exercițiul testării propriilor competențe, nu că nu ar avea acele competențe – în acest context vă propun un exercițiu de imaginație: cum am reacționa noi ca profesori în situația în care după aplicarea unui test scris promovat de aproape 70% din clasă, elevii ar avea astfel de critici la test/testare?
3. Nu cred că aceste rezultate vorbesc despre analfabetismul funcțional în sistemul de educație și nu le-aș lega de analfabetismul identificat în cazul elevilor la testarea PISA. Asta pentru că analfabetismul funcțional este clar definit – legat mai ales de competențe educaționale – și nu se suprapune explicit peste rezultatele la acest test aptitudinal-cognitiv. Deși am generat dezbateri intense când am vorbit despre rolul profesorului în analfabetismul funcțional al elevilor, nu am spus-o așa cum s-a rostogolit în anumite zone din spațiul public. În contextul în care am spus și așa cum am precizat atunci și apoi de multe ori, mă refeream la faptul că dacă ai un copil care vine la școală (în clasa ta), nu poți, spre exemplu după un ciclu de studiu (ex. gimnaziu), să spui ca profesor că nu tu ești responsabil de faptul că se află în zona analfabetismului funcțional. Nu vorbeam/vorbesc să-l duci în zona de excelență, olimpiade sau de performanță medie, ci să-l scoți din zona de analfabetism funcțional. Iar această părere o mențin, în aceste condiții! Dar în cazul în care copiii nu ajung la școală (abandon) sau absentează prea frecvent, evident că deja responsabilitățile se duc major și în zona familiei și societății (ex. condițiile socioeconomice). În fine, cred că 69% promovați și o medie de 6.5 la un test de raționament relativ solicitant nu pot fi etichetate ca un „dezastru”.
4. Cred ferm că un astfel de demers – selectarea directorilor prin concurs – trebuie să vină la pachet cu regândirea statutului directorului. La asta țineam mult și reprezintă diferența de paradigmă despre care am fost întrebat! Când pregăteam acest demers ca ministru, m-am întâlnit, direct și online, cu sute de directori și inspectori din țară. Ei știu că am problematizat cu ei nu doar cum ar trebui să fie examenul, ci și elementele care le definesc statutul, pentru a le întări poziția în sistemul de educație: (1) funcție managerială – cu suspendarea părții didactice pe timpul activității de conducere și cu remunerare stimulativă vs. funcție managerială plus didactic – cu degrevări corecte și remunerare adecvate și (2) leadership strategic – cu descentralizare a deciziilor și responsabilitate la nivel de unitate școlară vs. leadership implementațional – cu rol important în implementarea operațională a unor decizii luate în altă parte (inspectorat/minister). Profesionalizarea selecției și a statutului trebuie să meargă împreună, altfel ajungem să avem selecții exigente, pentru funcții mai puțin atractive.
5. Profesionalizarea la acest nivel trebuie făcută, dar trebuie făcută rațional și transparent. Așa cum nu este în regulă să duci politicul până la numiri specifice (inspectori de specialitate/directori de unități de învățământ), nu este în regulă să crezi că poți organiza un sistem educațional național, fără implicarea politicului. Ca ministru, am inclus, când a trebuit să numesc inspectori, cerința ca, pe lângă CV, să am și un plan managerial, în contextul programului de guvernare. A fost o mirare pentru unii că l-am cerut, dar l-am cerut și l-au făcut! Probabil că a fost o premieră, prin raportare la practicile din ultimii ani. De asemenea, știți că am problematizat un model de reorganizare a inspectoratelor în care politicul să fie clar identificat – prin inspectorul general (eventual adjunct) -, care trebuie să fie legat de programul de guvernare, dar delimitat explicit apoi de celelalte poziții de conducere – inspector de specialitate/director de unitate de învățământ -, care trebuie protejate profesional prin lege. Poate sunt modele și mai bune, dar asta este ce am gândit eu ca mecanism pentru profesionalizarea rațională și realistă, într-un sistem național inevitabil legat de politic – de aceea, avem un minister în guvern și comisii de învățământ în parlament.
Așadar, capul sus pentru cei care nu au trecut și, mai ales, înțelepciune în autoanaliza pentru dezvoltare, iar celor care vor trece prin următoarele probe le urez succes”,
a scris pe blogul personal, Daniel David.