Preotul și realizatorul TV Dinu Criste vede o perspectivă luminoasă și profund umană asupra credinței: Dumnezeu își iubește întreaga creație, de la „spațiile mici” până la „spațiile largi”, iar încercarea oamenilor de a-I atribui preferințe ține mai degrabă de felul nostru de a gândi decât de realitatea divină. Invitat la podcastul “Îmi pasă de Cluj”, teologul a vorbit și despre o greșeală pe care o vede în discursul Bisericii: cultivarea unei imagini a creștinului apăsat de vină, în locul modelului plin de bucurie, curaj și speranță al „creștinului exuberant”, convins că Învierea schimbă totul.
Să înțeleg că ești de acord cu Dan Teodorescu: “Dumnezeu iubește lemnul și spațiile mici”? Dumnezeu, la finalul fiecărei zile a creației, se uita peste ceea ce făcea și spunea și toate erau bune foarte. Era concluzia Creatorului. Prin urmare, Dumnezeu iubește spațiile mici, Dumnezeu iubește spațiile largi, Dumnezeu iubește lemnul, Dumnezeu iubește lutul din care se fac cărămizile, Dumnezeu își iubește propria creație. Astea sunt în mintea noastră, adică facem noi judecăți și îi punem în socoteala lui Dumnezeu că Îi place aia sau aia sau aia. Mă rog, sunt ușoare copilării care îl amuză probabil pe bunul Dumnezeu când gândim în termenii aștia. Are umor? Are umor, întotdeauna a avut. Are umor!”,
a spus preotul și realizatorul TV Dinu Criste la podcastul Îmi pasă de Cluj!
“O mare greșeală cred că a făcut și Biserica. Biserica a cultivat adesea… Cam două atitudini a cultivat. O atitudine a omului exuberant, a lui Luca și Cleopa, care îl descoperă pe Iisus pe drumul spre Emaos și se întorc plin de entuziasm noaptea, în ciuda faptului că puteau să se întâlnească cu tâlhari, cu pericole, cu primejdi, nu le mai pasă, pentru că atunci când afli o veste bună, nu-ți mai pasă, parcă îți crește și curajul, adrenalina și așa mai departe.
Aia e atitudinea omului exuberant, încredințat că Hristos a înviat și de aici încolo toate sunt în regulă. Și mai este o atitudine a omului posac, a omului care căzând în greșeală, în ratare, în păcat, în eșec, să zicem, se vaită o viață întreagă, crezând că felul în care îl înduioșezi pe Dumnezeu șterge, să spunem, din contabilitate greșelile și păcatele. Eu sunt pentru prima variantă, cea a creștinului exuberant”,
a mai spus teologul Dinu Criste la podcastul Îmi pasă de Cluj!