Din cerdacul unei case vechi din Parcul Etnografic „Romulus Vuia”, Dinu Criste (teolog) tăifăsuiește despre condiția omului de astăzi – agitat, ocupat, căutător de lucruri materiale în această societate de consum și cel mai important, detașat de „acasă la origini”, de credință, de contemplare. Fiecare dintre noi ar trebui să fie mai cu inima și mintea deschise, tocmai fiindcă există de fiecare dată o soluție, un răspuns, care se află în interiorul nostru.
De altfel, ceea ce îi lipsește acestui om astăzi este o stare de pace, o stare de liniște interioară.
Să păstrăm biserica drept o punte de legătură dintre sacru și profan. Astfel, Dinu Criste a atras atenția către Biserica din Deal, în felul următor: „Dacă vrei să vezi cum arată Raiul, de pe prispa Bisericii din Deal, se vede.”
Printr-un îndemn părintesc, domnia sa sfătuiește oamenii să nu dea la o parte îmbrățișările, fiindcă doar așa, acest spațiu imens care ne înconjoară, poate deveni tot mai mic. Iar noi, tot mai apropiați, în ciuda opiniilor și gândurilor diferite. „Dumnezeu vede lucrurile așa cum și noi ar trebui să le vedem. Dumnezeu a încheiat fiecare zi a Creației uitându-se la ce a făcut și spunând : << Și toate erau bune foarte!>>”
Suntem toți parte a acestui univers divin care se află în jurul nostru și ar trebui să păstrăm și să dăruim toată dragostea și prietenia noastră – de la frunza din copac, la razele soarelui și până la ființa de lângă noi.