Nu e stabilitate în guvernare. E doar pauza dintre lovituri.
Sorin Grindeanu iese la atac fix înainte de buget. Nu întâmplător. În PSD începe clasicul joc: cine scapă primul de nota de plată a măsurilor de reducere. Apoi vine și teama de opoziția din interiorul partidului. S-ar putea contura o alianță improbabilă în partid — nord-vest & sud-vest. Nu pentru că se plac. Ci pentru că au un obiectiv comun: dacă lucrurile merg prost, cineva trebuie să plătească. Iar acel „cineva” poate deveni Sorin Grindeanu. Nu acum. Dar suficient de devreme cât să nu tragă partidul în jos până la rotativă.
La PNL, oponenții lui Ilie Bolojan nu atacă. Așteaptă. Ei sunt tabăra care nu vor să renunțe la guvernare. De aici și sprijinul majoritar pe care îl vor găsi în partid. Nu mizează neapărat pe o schimbare a lui Ilie Bolojan de la Victoria pentru că nici nu au cu cine veni în loc, nu au figuri proaspete, vin din guvernări anterioare, deci au vulnerabilități. Aceleași fețe, aceleași compromisuri. La fel cum nici tabăra Bolojan nu caută să producă vreun gest extrem, eventual de rupere a partidului. Costurile pe termen mediu ar putea fi nebănuite. În rest, cine te-ar urma în bejenia opoziției dacă mai poate gusta din fructul interzis celor care nu mai sunt la putere?!
USR? Agitație mare. Dar invizibili.
George Simion și AUR? Cresc din greșelile altora, dar nu reușesc să sară la nivelul următor. Aici se vede limita: e ușor să strigi, mai greu să convingi. Discursul mobilizează nucleul dur dar nu convinge electoratul volatil.
Coaliția? Rezistă. Nu pentru că e puternică, ci pentru că nimeni nu are un plan mai bun. PSD nu vrea să piardă controlul, PNL nu vrea să iasă de la guvernare, USR și UDMR se simt bine la ministerele pe care le au!
Nu suntem într-o criză politică. Suntem în anticamera ei!