„Dacă Universitatea din Cluj, Universitatea din București, Universitatea Cuza reușesc o formulă de colaborare strânsă cu universitățile de medicină din aceste orașe, toate cele trei universități intră în top 1000 și eu cred că unele dintre ele chiar în top 500”, a apreciat Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, într-un interviu acordat TVR Cluj pe tema faptului că România nu mai e prezentă, anul acesta, în reputatul clasament internațional al universităților Shanghai – ARWU.
În declarațiile sale, făcute vineri la TVR Cluj, el a semnalat opoziția unor instituții de învățământ superior față de o consolidare a universităților, care să schimbe arhitectura academică din România. Și a atras atenția că alternativa, pentru ca România să se poată mențină în Shanghai, este o finanțare suplimentară de la guvern, care să permită angajarea a „100-100 și ceva de oameni noi”.
Potrivit rectorului UBB, „sunt două soluții. Unu: să angajăm mai mulți oameni în acele domenii care publică potrivit acestui ranking, adică mai ales în științe, iar pentru asta avem nevoie de bani de la Guvern, avem nevoie de bani de la Ministerul Educației, fiindcă trebuie să angajăm nu doi-trei oameni, trebuie să angajăm 100-100 și ceva de oameni noi. Sau doi: să adăugăm programe care au ca rezultat principal acest tip de publicații, de exemplu programele bio-medicale“.
Daniel David, a cărui universitate a reacționat săptămâna trecută la faptul că, după șase ani, nu mai apare în top 1000 Shanghai, invocând „erori și indecizii majore în politicile academice naționale”, a spus că trecerea unor institute de cercetare la universități este o altă soluție. Dar el a atras atenția că, la nivelul Cluj-Napoca, deși UBB cu Facultatea de Biologie și institutul local de biologie au dorit să-și unească forțele, dar demersul s-a lovit de rezistență la nivelul guvernului:
Am cerut, de exemplu, Ministerului Cercetării să lase ca Institutul de Biologie, care este peste stradă de UBB și care se ocupă tot de Biologie – precum Facultatea de Biologie – să fie integrat, astfel încât outcome-ul să poată fi raportat în comun în diverse clasamente. Și noi am vrut asta, și cei de la institut au vrut asta. Evident că n-au vrut funcționarii din Minister. Și n-am reușit să facem această concentrare de resurse.
Rectorul David a invocat situația din Franța, unde autoritățile au susținut consolidarea zonei universitare pentru a susține instituțiile franceze în rankingul internațional de tip Shanghai, iar la nivel regional a atras atenția că universități comprehensive central și est-europene sunt susținute mai mult decât cele românești prin faptul că au o componentă biomedicală și/sau tehnologică, fapt care nu e valabil în cazul marilor universități din România, din cauza reorganizării din perioada comunistă:
Să știți că Universitatea din Zagreb, Belgrad, Novi Sad, Vilnius, Ljubljana, cele din Ungaria, spre exemplu, sau Polonia, țări cu care avem un profil oarecum socio-economic, cultural mai apropiat, au acele universități acolo, fiindcă au o universitate comprehensivă, care conține de la științe, științe sociale până la medicină și tehnologie.
„În primul rând, nu ar trebui să fie o surpriză. Dacă lumea se uita la ce am spus din 2019, ar fi știut că, dacă nu facem ceea ce trebuie să facem la nivelul arhitecturii sistemului educativ, vom ajunge aici. Mai concret, noi am crescut ca număr de publicații care contează în acest ranking, inclusiv în 2022 – cele luate în calcul acum. Dar alte țări au crescut mai mult și mai repede decât noi, fiindcă au avut o arhitectură academică corectă, fiindcă au avut programe de excelență care au susținut universitățile din ranking. În România nu s-a întâmplat nimic din cele două. În plus, știm ce trebuie să facem, nu are sens să fim foarte creativi, să ne dăm peste cap, să devină un fel de doliu național.”
Sursa: edupedu.ro