Biserica de lemn din Sălișca Deal, un valoros monument istoric clujean ce dăinuie din 1680.
Amplasată pe un deal, în satul Sălișca, din comuna Câțcău, vizibilă din drumul național ce se unduiește printre Dealurile Clujului și Dejului, purtându-ne spre nord, biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, străjuiește împrejurimile și viața comunității încă din 1680. Este unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din lemn clujene, fapt întărit de unele caracteristici de planimetrie și detaliu, pe care le-a păstrat și care i-au asigurat locul pe Lista Monumentelor Istorice, unde îl găsim cu codul CJ–I m-B-07747. Vechimea, decorul sculptat și pictat, alături de tipologia sa, o recomandă ca una dintre bisericile transilvănene reprezentative.
Edificiul de la Sălișca are, așadar, specificul bisericilor din lemn de la finalul secolului al XVII-lea din această zonă, precum cele din Muncel sau Gârbăul Dejului. Lipsa pridvorului, acoperișul unitar, dimensiunile mici, modul de îmbinare a bârnelor, iconostasul cu două intrări sunt câteva dintre acele elemente care îi dovedesc vechimea. În același timp, coiful conic al turnului clopotniță și cei doi stâlpi sculptați ce susțin acoperișul prelungit în dreptul absidei altarului îi conferă individualitate.
Aflându-ne în fața lăcașului, observăm ușa scundă care, la intrarea în biserică, ne obligă să ne aplecăm, în semn de smerenie. Alte mărturii ale trecutului sunt urmele unei mese a moșilor, unde sătenii secolelor trecute se adunau pentru sfințirea bucatelor la unele sărbători.
Meșterii care au ridicat edificiul au îmbinat bârnele de stejar în coadă de rândunică și cheotoare dreaptă, așezate pe o fundație de piatră. Din punct de vedere planimetric, edificiul se înscrie în tipologia clasică, cu un pronaos și naos formând un dreptunghi unitar, care are, în prelungire, absida poligonală cu pereții retrași. De pe tavanul pronaosului se ridică scheletul turnului clopotniță cu coif conic și o galerie deschisă. Naosul are o boltă semicilindrică, ridicată direct de pe pereți, la fel ca altarul care prezintă însă tavan pe porțiunea pereților oblici.
Motivele sculptate în lemn, de-o parte și alta a celor două intrări cu ușori masivi, dezvăluie repertoriul de elemente specifice în ornamentica românească: torsada, crucea, rozeta și numeroase motive geometrice. Meșterul s-a oprit în mod deosebit asupra arcelor bolții naosului, unde a încrustat frumoase funii răsucite și rozete, torsada împodobind și bârna transversală a tâmplei, deasupra celor două intrări.
Cunoscut pentru activitatea sa de pe Valea Someșului, pictorul iconar Alexandru Pop din Ciceu Hăşmaş poposește și la Sălișca, la finalul secolului al XVIII-lea. Inscripţia semnată și nedatată „Zugravitu-s-au acest oltari prin îndemânarea și osârdia preotului Oanca… Alexandru Popovici Zugravul” se păstrează pe peretele estic al altarului. Accentele grafice evidente în veșmintele personajelor, cromatica echilibrată și preferința pentru motivele decorative elaborate, ce par să aibă volum, se regăsesc din plin și în valorosul ansamblu de pictură de la Sălișca.
De o parte şi de alta a uşii de intrare în biserică, pe latura de sud, se observă vagi urme ale unei picturi exterioare, reprezentându-i pe Sfinții Arhangheli, patronii monumentului. În naos, peretele vestic şi partea de nord a bolţii conservă mai bine părți din ansamblul mural, în rest acesta fiind deteriorat și înnegrit. O restaurare necesară ar scoate în evidență busturile de prooroci şi scenele din Ciclul Hristologic, de pe boltă. Pictura din altar este relativ deteriorată, mai ales în partea superioară, însă se mai poate citi programul iconografic folosit de Alexandru Pop: figuri de sfinţi părinţi, Sfânta Treime şi Maria Orantă, pe boltă, Sfinţii Constantin şi Elena, pe spatele tâmplei. Registrul celor 12 Apostoli, cu Iisus în centru, domină tâmpla, care este altfel inundată de motive decorative variate, pictorul fiind un mare iubitor al vrejurilor vegetale bogate, a casetelor cu diverse simboluri, a torsadelor pictate.
Din vechiul patrimoniu al lăcașului se mai păstrează câteva icoane pe lemn, databile la finalul secolului al XVIII-lea: Maica Domnului cu Pruncul și Deisis, în timp ce mare parte din icoanele pe sticlă au ajuns la Cluj-Napoca, în colecţia Mitropoliei Clujului. Uşile împărăteşti, realizate în același secol, înfăţişând o Bunavestire și portretele a doi evangheliști, nu sunt restaurate, dar păstrează o pictură frumoasă. O veche scară pentru accesul în pod, tăiată dintr-o singură bârnă, atrage atenția într-un colț al pronaosului.
Monumentul a trecut în ultimii ani prin câteva lucrări de consolidare și schimbare a șindrilei, astfel că nu prezintă probleme mari din acest punct de vedere, însă așteaptă ca veșmântului de pictură interioară să-i fie redată strălucirea.
Tânărul preot ortodox Vlad Todoran, venit în 2018 în parohie, are năzuințe mari față de monumentul pe care îl are în grijă, conștient fiind de importanța edificiilor de acest fel. A încercat până acum să pună în evidență monumentul prin diverse modalități, însă, mai mult de atât, speră într-o intervenție asupra interior, privind cu speranță la acele exemple fericite, chiar dacă puține, de biserici restaurate în întregime și care astăzi sunt o mândrie pentru patrimoniul zonal sau național. Preotul adună comunitatea la slujbă în vechiul lăcaș de câteva ori pe an, la anumite sărbători, precum cea de hram, la Rusalii sau de Adormirea Maicii Domnului.
Până atunci, vechiul lăcaș din Sălișca rezistă timpului, prin grija unei comunități care nu l-a abandonat.
Sursa: efainlacluj.ro